ADHD si ABILITATILE de SOCIALIZARE
ADHD si ABILITATILE de SOCIALIZARE
Ce este tulburarea de deficit de atentie/hiperactivitate?
Caracteristica esentiala a tulburarii cu deficit de atentie/hiperactivitate este un model persistent de neatentie si/sau hiperactivitate impulsivitate care este mai frecvent afisat si mai sever decat este observat in mod obisnuit la indivizii cu un nivel comparabil de dezvoltare (criteriul A). Unele simptome hiperactiv-impulsive sau neatente care provoaca tulburari trebuie sa fi fost prezente inainte de varsta de 7 ani, desi multi indivizi sunt diagnosticati dupa ce simptomele au fost prezente de mai multi ani, in special in cazul persoanelor cu tipul predominant neatent (criteriul B) (APA, 2000, p. 85).
De asemenea, se enumera si urmatoarele simptome:
✱ Excitabil, impulsiv
✱ Nu acorda o atentie deosebita detaliilor sau face greseli la temele scolare, la munca sau la alte activitati
✱ Este un copil emotional
✱ Nelinistit sau hiperactiv
✱ Nu pare sa asculte ceea ce i se spune
✱ Neatent, usor distras
✱ Are dificultati in a-si astepta randul
✱ Nu stie sa-si faca prieteni
✱ Se agita
✱ Deranjeaza alti copii
✱ Vorbeste excesiv
✱ Alearga in situatii in care este nepotrivit
✱ Are abilitati sociale slabe
✱ Se agita cu mainile sau picioarele
✱ Cerintele trebuie indeplinite imediat – frustrare
✱ Afiseaza raspunsuri la intrebari inainte ca intrebarile sa fie finalizate
✱ Intrerupe alte persoane
✱ Distras cu usurinta de stimuli straini
✱ Nelinistit, mereu in picioare si in miscare.
DSM-IV-TR clasifica acesti copii in patru tipuri:
✱ Tulburare de Deficit de Atentie/Hiperactivitate, tipul combinat
✱ Tulburare cu deficit de atentie/hiperactivitate, predominant tip neatent
✱ Tulburare cu deficit de atentie/hiperactivitate, predominant tipul hiperactiv-impulsiv
✱ Tulburare cu deficit de atentie-hiperactivitate, nespecificat altfel (APA, 2000, p. 87).
De fapt, daca copiii cu ADHD nu vor fi invatati cum sa diminueze aceste simptome, ei ar putea sa-si petreaca probabil intreaga viata de adult simtindu-se fara prieteni, neavand un partener de cuplu si avand dificultati in obtinerea si pastrarea unui loc de munca. Oricat de greu este de recunoscut, un copil cu ADHD ar putea fi enervant pentru alti copii din jurul sau. Era aproape imposibil pentru Timmy(copil cu ADHD) sa-i faca pe copii sa-l placa, daramite sa-si faca prieteni.
Unul dintre mentorii mei (spune autorul) m-a intrebat: „Cui ar trebui sa-i pese de problemele abilitatilor sociale ale copiilor cu ADHD?” Tuturor trebuie sa le pese. De ce spun asta? Majoritatea educatorilor sunt de acord ca in scolile noastre in prezent exista cel putin 3.290.000 de copii cu ADHD. As spune ca acesta este un motiv suficient de bun sa ne pese de copiii cu ADHD. Cu siguranta a fost un motiv suficient de bun pentru mine sa scriu aceasta carte.
Acesti copii ar putea fi copiii tai.
Acesti copii ar putea fi copiii surorii tale sau ai fratelui tau.
Acesti copii ar putea fi copiii prietenului tau.
Acesti copii se comporta in moduri neadecvate din punct de vedere social, deoarece au dificultati in abilitatile sociale. Cu alte cuvinte, ei nu si-au dezvoltat inca abilitatile sociale necesare pentru a interactiona cu alti copii sau adulti. Copiii cu ADHD nu invata abilitati sociale la fel de usor ca si copiii tipici. Doi copii, unul tipic si unul cu ADHD, poate locui in aceeasi casa. Copilul tipic va invata abilitati sociale positive, iar copilul cu ADHD nu.
Copiii cu ADHD nu invata abilitati sociale pozitive, deoarece devin distrasi in timpul perioadei in care sunt expusi la acestea, printre alte motive. Cu alte cuvinte, atentia lor fata de aceste abilitati sociale pozitive este intrerupta; ceva interfereaza cu invatarea lor despre un comportament adecvat din punct de vedere social. De exemplu, pot deveni distrasi si li se poate intrerupe atentia din cauza crizelor de furie; pot fi atenti la altceva decat parintele lor, care ii invata o abilitate sociala; sau pot fi anxiosi, printre alte motive.
Copiii cu ADHD care sunt usor de distras pot invata abilitati sociale pozitive, dar le este dificil sa faca acest lucru. Nu vreau sa pictez un tablou sumbru si sa spun ca acesti copii nu vor invata abilitati sociale pozitive. Ei pot si vor invata abilitati pozitive daca au ceva ajutor pe parcurs. Acesti copii au nevoie de ajutor de la profesori si parinti care inteleg ca nu incearca intentionat sa se comporte intr-un mod neadecvat din punct de vedere social.
Cu toate acestea, sistemul nostru de educatie nu acorda prioritate predarii abilitatilor sociale copiilor cu ADHD. Dimpotriva, sistemul nostru de invatamant subliniaza realizarile academice. Cu toate acestea, problemele copiilor in interactiunea cu semenii lor sunt cumva lasate deoparte. Cand un copil reuseste din punct de vedere academic si primeste note bune, se simte increzator si, fara indoiala, are o buna stima de sine. Cu toate acestea, daca un copil nu reuseste social si nu poate face prieteni, cel mai probabil va dezvolta o stima de sine slaba.
Profesorii cred ca nu au timp sa predea abilitati sociale, deoarece trebuie sa petreaca atat de mult timp pregatind copiii pentru a sustine testele necesare. Profesorii trebuie sa-si faca timp pentru a preda abilitati sociale copiilor cu ADHD de dragul copiilor, de dragul lor si de dragul celorlalti copii din clasa.
Doua modele de ADHD au evoluat asa cum este descris de Wender (1971) si Douglas (1972). Wender a descris disfunctia minima a creierului ca sase grupuri de simptome. Acestea sunt:
✱ Comportament motor
✱ Functia cognitiva atentie-perceptiva
✱ Dificultati de invatare
✱ Controlul impulsurilor
✱ Relatii interumane
✱ Emotie (Barkley, 1998, p. 11)
Care au fost cauzele care stau la baza acestor simptome? Wender au declarat ca au fost cauzate de trei deficite primare. Aceste deficite au fost o senzatie scazuta de placere si durere; un nivel de activare in general ridicat si slab modulat; si extroversiune (Barkley, 1998, p. 11). Se pare ca, avand in vedere faptul ca acesti copii au simtit un sentiment diminuat de placere si durere, este posibil sa fi fost mai putin sensibili la pedepse si recompense. Acestea fiind spuse, puteti vedea ca acei copii s-ar putea sa nu fi raspuns bine la incercarile profesorilor sau parintilor lor de a gestiona comportamentul.
Cel de-al doilea model a fost dezvoltat de Douglas in 1972. El a descoperit ca deficitele in atentia sustinuta si controlul impulsurilor erau mai susceptibile de a explica problemele acestor copii decat doar hiperactivitatea. Cu alte cuvinte, nu puteau ramane concentrati pentru o perioada lunga de timp. De asemenea, nu si-au putut controla impulsurile, cum ar fi, printre altele, lovirea si lovirea cu piciorul alti copii. El a constatat ca copiii hiperactivi nu erau neaparat cu dizabilitati de citire sau de invatare, nu au perseverat pe sarcini de invatare a conceptelor, nu au manifestat discriminare auditiva sau dreapta-stanga si nu a avut dificultati cu memoria pe termen scurt (Barkley, 1998, p. 13).
Brown (2007) a descris functionarea interioara a copiilor cu ADHD intr-un model care a descris patru functii executive:
✱ Activare: organizarea, prioritizarea si activarea pentru munca
✱ Concentrare: concentrarea, sustinerea si mutarea atentiei asupra sarcinilor
✱ Efort: reglarea vigilentei si sustinerea efortului si a vitezei de procesare
✱ Emotie: gestionarea frustrarii si modularea emotiilor (pag. 13–17).
Copiii cu deficite de abilitati sociale se pot comporta intr-un mod foarte enervant atat fata de semenii lor, cat si fata de adulti. Ei pot vorbi excesiv fara sa-si dea seama ca fac acest lucru sau pot vorbi atat de rar incat oamenii nici macar nu stiu ca sunt in camera.
Parintii si profesorii stiu foarte bine comportamentul acestor copii si modul in care altii reactioneaza la acesta. Ei sunt, de asemenea, destul de familiarizati cu problemele abilitatilor sociale care ii caracterizeaza pe acesti copii, asa cum a descris un parinte: Uneori pare sa fie o problema in faptul ca ei nu isi observa propriul comportament ca fiind neobisnuit sau inadecvat in niciun fel. Astfel, ei nu fac nici un efort sa-l controleze. Dar, chiar si atunci cand sunt atentionati, adesea par incapabili sa controleze comportamentul ciudat sau inadecvat.
Copiii cu ADHD au deficite in abilitati sociale care ii impiedica sa dezvolte abilitati sociale pozitive. Acesti copii, de obicei, nu preiau si nu interiorizeaza abilitatile sociale pozitive care sunt modelate de parintii lor acasa, in acelasi mod in care o fac copiii fara ADHD. Chiar daca am petrecut ultimii cativa ani studiind problemele abilitatilor sociale ale copiilor cu ADHD, Frank Gresham si Steven Elliott au cercetat abilitatile sociale inca din anii 1980 si sunt cu siguranta doi dintre cei mai prolifici cercetatori in domeniu. Acesti autori mentioneaza cinci motive pentru care copiii nu reusesc invete abilitati sociale pozitive:
✱ Lipsa de cunostinte
✱ Lipsa de practica a feedback-ului
✱ Lipsa de indicii sau oportunitati
✱ Lipsa de intarire
✱ Prezenta unor comportamente problematice interferente. (pag. 28–29)
Lipsa de cunoastere a exact ceea ce cuprinde o abilitate sociala pozitiva este adesea observata la copiii cu ADHD. De exemplu, poate un copil nu intelege scopurile interactiunii sociale cu care este implicat. Sam, de exemplu, era atat de competitiv in ceea ce priveste castigarea. Prin urmare, a ratat punctul intalnirii de joc pe care mama lui o aranjase.
Este posibil ca copiii cu ADHD sa nu fi avut suficienta practica pentru a se comporta intr-un mod adecvat din punct de vedere social. Nimanui nu-i place sa exerseze orice, sa recunoastem.
Lipsa autocontrolului parea sa fie o tema comuna la copiii pe care i-am observat. Impulsivitatea indica doar un deficit de abilitati sociale. Deficitele de abilitati sociale apar sub mai multe forme. Parintii pot observa ca un semn ca copilul lor are deficite de abilitati sociale poate aparea la o varsta frageda, cand acesta are dificultati cu tranzitiile.
In continuare voi trece in revista cele mai importante abilitati sociale care ar trebui dezvoltate la copiii cu ADHD:
• Mentinerea contactului visual
• Salutarea altora nonverbal
• Salutarea verbala a altora
• Prezentarea de sine
• Initierea conversatiilor
• Participarea la activitatile in curs
• Invitarea altora sa se alature la activitati
• Cererea de ajutor unui adult
• Raspunsul la telefon
• Cererea permisiunii de utilizare a proprietatii
• Raportarea accidentelor catre persoane adecvate
• A oferi un compliment
• Raspunsul la un compliment
• Cooperarea cu colegii
• Raspunsul corect la tachinari
• Buna primire a criticilor
• Controlul temperamentului in conflicte cu adultii
• Raspunsul corespunzator cand este lovit
• Luarea unui lucru cu permisiune.
Concluzii
ADHD-ul exista cu adevarat si nu este o scuza pentru a castiga un avantaj competitiv in lumea testarii! ADHD are o istorie lunga si cu siguranta, este o tulburare legitima.
Daca copiii cu ADHD nu invata sa isi autoregleze comportamentul lor inadecvat din punct de vedere social, ei vor deveni adulti care manifesta un comportament inadecvat din punct de vedere social.
Acei adulti cu ADHD care nu stiu sa se autoregleze vor avea cel mai probabil dificultati in a-si face prieteni, a gasi un sot/sotie si a obtine si pastra un loc de munca.
Pentru copiii cu ADHD sa invete sa-si autoregleze comportamentul inadecvat din punct de vedere social este un proces pe tot parcursul vietii. Cu cat profesorii si parintii lor inteleg si accepta mai repede faptul ca invatarea abilitatilor sociale pozitive este un proces pe termen lung, cu atat va fi mai probabil ca toti sa aiba mai multa rabdare in ceea ce priveste timpul necesar pentru ca acesti copii sa-si diminueze comportamentul inadecvat din punct de vedere social.