Despre tulburările de somn

Somnul este esențial pentru supraviețuirea umană. Problemele legate de somn pot afecta funcționarea zilnică, precum și calitatea vieții. Cerințele de somn variază de la o persoană la alta și se modifică odată cu înaintarea în vârstă, orele necesare de somn scăzând pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Institutul Național al Sănătății (2015) recomandă durate zilnice de somn de 16-18 ore pentru nou-născuți, 11-12 ore pentru preșcolari, 10 ore pentru copiii de vârstă școlară, 9-10 ore pentru adolescenți și 7-8 ore pentru adulți. Problemele legate de somn sunt frecvent întâlnite și la persoanele cu întârzieri în dezvoltare și intelectuale. Studiile menționează faptul că între 15-80% dintre adulții și copiii cu dizabilități intelectuale raportează probleme de somn.

Mulți părinți și îngrijitori ai copiilor cu întârziere în dezvoltare consideră tulburările de somn drept probleme majore, și raportează următoarele tipuri (Asociația Americană de Psihiatrie, DSM-V):

• Tulburarea de insomnie (constă în probleme cu menținerea somnului, dificultate în adormire, trezire în timpul nopții, precum și trezirea dimineața devreme și imposibilitatea reluării somnului);
• Tulburarea de hipersomnie (somnul excesiv);
• Narcolepsie (experimentarea oboselii extreme și adormirea în momente nepotrivite, precum la locul de muncă sau la școală);
• Tulburări respiratorii legate de somn (de exemplu, apnee centrală în somn);
• Tulburări ale ritmului circadian și parasomnii (de exemplu, somnambulism, coșmaruri, sindromul picioarelor neliniștite).

Insomnia, precum și celelalte tulburări de somn pot fi asociate cu dificultăți comportamentale și cognitive, învățare redusă, dificultăți în îndeplinirea sarcinilor cotidiene și creșterea oboselii, stresului și iritabilității.

Tulburările de somn pot afecta întreaga familie și este important că acestea să fie abordate pentru a ajuta la îmbunătățirea calității vieții individuale și pentru a reduce solicitările și îngrijorările asupra părinților.

 

Prevalența și factori asociați în tulburările de somn la copii

Problemele de somn sunt frecvente la copii, afectând aproximativ 25-40% dintre ei. Aceste probleme pot fi chiar mai frecvente deoarece mulți părinți și îngrijitori nu discută despre ele cu medicul copilului, ceea ce duce la subdiagnosticare.

Lipsa unui somn adecvat la copii a devenit o problemă majoră de sănătate. Copiii cu dizabilități intelectuale și de dezvoltare experimentează mai multe probleme de somn în comparație cu copiii cu dezvoltare tipică.

Pentru copiii cu autism, problemele comune de somn includ dificultăți la adormire și treziri frecvente în timpul nopții. Copiii cu tulburări din spectrul autismului (TSA) tind să aibă o perioadă mai lungă de adormire, mai puțin somn în total, mai multe treziri în timpul nopții, mai multe parasomnii și anxietate crescută în comparație cu copiii cu dezvoltare tipică.

Tulburările de somn la copiii cu autism sunt adesea legate de probleme comportamentale, iar ciclurile somn-veghe și tulburările de anxietate sunt de asemenea evidente.

Copiii cu dizabilități intelectuale și de dezvoltare (IDD – intellectual and developmental disabilities) experimentează adesea tulburări de somn, care pot fi asociate cu dureri, dificultăți de respirație și convulsii nocturne. Deoarece limbajul expresiv poate fi limitat la copiii cu IDD, informațiile despre problemele lor de somn sunt de obicei obținute din raportările părinților.

 

Tratament și intervenție

Mai multe studii au demonstrat faptul că melatonina poate fi eficientă în reducerea timpului de adormire și a trezirilor în timpul somnului, precum și în creșterea duratei totale a somnului la copiii cu Tulburări din Spectrul Autist (TSA) și dizabilități intelectuale și de dezvoltare (IDD).

Intervențiile comportamentale, cum ar fi evaluările funcționale și programele personalizate utilizând tehnici precum extincția, extincția graduală, controlul stimulilor și recompensarea pozitivă, au avut rezultate în reducerea problemelor de somn la copiii cu dizabilități intelectuale severe.

Extincția s-a dovedit a fi în special eficientă la copiii cu autism care au avut probleme de somn, dar se recomandă prudență, deoarece poate fi dificil pentru părinți să efectueze acest procedeu în timpul episoadelor intense.

Extincția graduală, cunoscută și sub denumirea de tehnica Ferber, pare promițătoare pentru reducerea acceselor de furie înainte de culcare și a trezirilor pe timp de noapte la copiii cu dizabilități intelectuale și de dezvoltare. Spre deosebire de metodele de extincție tipice, tehnica Ferber implică întârzieri treptate înainte ca părinții sau îngrijitorii să verifice starea copilului, încurajându-l să se auto-liniștească. Managementul ritmului circadian (CRM), care implică menținerea unor programe zilnice regulate pentru evenimente semnificative precum mesele, ora culcării, ora trezirii a avut efecte benefice la copiii cu astfel de dizabilități. CRM este adesea combinat cu restricționarea somnului și amânarea orei culcării, unde ora culcării este amânată până când copilul adoarme fără asistență, și apoi este mutată treptat mai devreme, în mai multe seri.

Rutinele pozitive la culcare (PBR) au fost eficiente pentru copiii cu dezvoltare tipică iar studiile recenta evidentiaza progrese si pentru copiii cu dezvoltare întârziată. În timpul PBR, părinții și îngrijitorii urmează un set consistent de activități în fiecare seară la culcare, laudând copilul după fiecare activitate. PBR este adesea combinat cu amânarea orei culcării/restricționarea somnului pentru a îmbunătăți eficacitatea.

PBR a fost utilizat împreună cu extincția pentru a reduce tulburările de somn și trezirile pe timp de noapte. Pentru copiii cu TSA, un program comportamental adecvat, incluzând un ghid pentru părinți, a avut succes în reducerea timpului de adormire. Ghidul include informații despre problemele de somn, igiena somnului, rutinele la culcare, recompensarea pozitivă și amânarea orei culcării copilului.

Igiena somnului este adesea considerate primul pas pentru abordarea tulburărilor de somn. Ea include diverși factori precum:

• Factorii de mediu – Factorii de mediu precum zgomotul, iluminarea, temperatura, confortul și siguranța pot influența somnul. Crearea unui mediu de somn propice sau „ecologia somnului” este esențială pentru un somn eficient și continuu.
• Practicile de somn – Practicile care promovează somnul implică activități liniștitoare înainte de culcare, cum ar fi rutinele de culcare planificate care sunt relaxante și pozitive.
• Programarea – Programarea unor ore regulate de somn și fixarea unei ore de trezire este crucială pentru stabilirea unor programe de somn constante.
• Factorii fiziologici – Factorii fiziologici precum oferirea unui mic dejun ușor, limitarea băuturilor zaharoase și evitarea exercițiilor fizice intense înainte de culcare pot îmbunătăți somnul. Părinții pot utiliza camere web pentru a verifica copiii în timpul nopții, iar co-somnul cu copiii poate fi luat în considerare pentru a reduce privarea de somn, deși acest lucru poate fi subraportat.

 

 

Referințe

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders: DSM-5 (5th ed.). Washington, DC: Author.

Meltzer, L. J., Johnson, C., Crossette, J., Ramos, M., Mindell, J. A. (2010). Prevalence of diagnosed sleep disorders in pediatric primary care practices. Pediatrics, 125

National Institutes of Health. Retrieved March 2, 2015, from http://www.nhlbi.nih.gov/fi les/docs/public/ sleep/healthy_sleep.pdf.

Singh, N. N. (2016). Handbook of evidence-based practices in intellectual and developmental disabilities. Springer International Publishing Switzerland