Recompensarea. Intaritori pozitivi si negativi in analiza comportamentala aplicata (ABA)

Ce este recompensarea?
Recompensarea este fundamentul intregului domeniul al analizei comportamentale aplicate.
ABA se bazeaza pe teoria conditionarii operante a lui B. F. Skinner, conform careia comportamentul poate fi invatat prin controlul consecintelor actiunilor. Principala metoda prin care invatarea este realizata este prin utilizarea recompensei pentru a creste sau a scadea probabilitatea aparitiei unui anumit comportament in viitor, cand se prezinta un set dat de circumstante.
Pornind de la aceasta teorie, va prezentam ABC-ul analizei comportamentale aplicate:
– Antecedent – un stimul (orice obiect sau eveniment care apare in mediul unei persoane) aparut si care precede imediat comportamentul;
– Comportament (Behavior) – orice spune sau face o persoana (cunoscut sub denumirea de raspuns), actiunile efectuate ca rezultat al antecedentului;
– Consecinte (Consequences) – un stimul aparut in mediul persoanei, imediat dupa manifestarea unui comportament, rezultatul actiunilor respective si modul in care afecteaza persoana care actioneaza.
Recompensarea este cel mai important si aplicat principiu al analizei comportamentului si este utilizat in modelarea felului in care ne comportam in fiecare zi.
Recompensarea implica consecinte care intaresc comportamentul. A intari un comportament presupune a creste probabilitatea ca acesta sa se repete in viitor. Pentru a intelege mai bine conceptul de intarire, va propunem urmatorul exemplu: va treziti cu o durere de cap, asa ca va ridicati si luati o aspirina. In viitor, cand va veti confrunta cu o durere de cap, veti lua aspirina. Acest exemplu simplu demonstreaza cum functioneaza recompensarea.

Intelegerea recompensarii
Intarirea pozitiva este principiul fundamental care sta la baza tuturor practicilor ABA. Aceasta explica motivele din spatele actiunilor oamenilor in viata de zi cu zi. Intarirea pozitiva serveste ca principala sursa de motivare pentru comportamentul uman si formeaza nucleul invatarii in programele ABA pentru persoanele cu tulburari din spectrul autist (TSA). Consecinta comportamentului joaca un rol crucial, afectand modul in care si daca un comportament va fi repetat in viitor. Unele consecinte sunt foarte motivante, avand un impact semnificativ, in timp ce altele au un efect redus, sau chiar deloc.
Recompensarea, spre deosebire de mituire, intareste comportamentul, in timp ce cea din urma presupune acordarea unei recompense inainte de aparitia actiunii. Recompensarea implica intarirea unui comportament dupa ce acesta a avut loc si este utilizata in mod intentionat pentru a le intari pe cele dezirabile.
Este esential sa se inteleaga ca recompensa trebuie individualizata. Mai clar, ceea ce reprezinta recompensa pentru un copil/adult, nu insemna ca va fi si pentru altul. De exemplu, preferintele muzicale, pentru mancare sau obiecte variaza considerabil. Ceva devine o recompensa atunci cand creste eficient comportamentul unei persoane. Este important sa nu presupunem eficacitatea unei recompense pana nu o vedem in actiune.

Tipuri de intaritori – pozitivi si negativi
Cand vorbim despre comportament, pozitiv si negativ nu inseamna „bine” si „rau”. Ele pur si simplu inseamna a adauga si a lua. Atat intaritorii pozitivi, cat si cei negativi cresc probabilitatea de a facilita aparitia aceleasi reactii in viitor. Prin combinarea invatarii cu intarirea, am invatat cu totii sa facem lucruri care ne permit sa interactionam cu situatii care ne plac, si de asemenea, sa evitam lucrurile care ne displac.

1. Intaritori pozitivi
Intarirea pozitiva implica adaugarea unui stimul recompensatoriu dupa un comportament, ceea ce face mai probabil ca acel comportament sa apara din nou in viitor. Cand apare un rezultat, eveniment sau recompensa favorabila dupa o actiune, acea anumita reactie sau comportament va fi intarita.
Exemple de intarire pozitiva:
– Copilul termina temele la timp –> poate iesi afara cu prietenii;
– Dupa vizionarea unui film, studentii realizeaza un eseu despre ce au invatat –> profesorul acorda 3 puncte suplimentare pentru efort;
– La locul de munca, angajatii depasesc cota de vanzari din luna respectiva –> seful le ofera un bonus.
Exista mai multe tipuri de intarire pozitiva care pot fi folosite pentru a spori comportamentele, dar este important sa tineti cont ca tipul de recompensa depinde de individ si de situatie.
– Intaritori naturali – apar direct ca rezultat al comportamentului. De exemplu, un elev invata din greu, asculta profesorul in clasa si isi face toate temele. Ca rezultat, obtine note foarte bune;
– Intaritori sociali – implica exprimarea aprobarii unui comportament, cum ar fi „Bravo!”, „Te descurci foarte bine!”;
– Intaritori tangibili – prezentarea unor recompense fizice, precum bomboane, jucarii sau alte obiecte dorite. In timp ce aceste tipuri de recompense pot fi puternic motivante, trebuie utilizate cu moderatie si prudenta;
– Tokeni – sunt puncte acordate pentru indeplinirea anumitor actiuni. Acestea pot fi schimbate ulterior cu ceva de valoare.
Atunci cand este folosita corect, intarirea pozitiva poate fi foarte eficienta. Aceasta poate fi folosita in diverse medii pentru a produce schimbarile dorite in comportament, sau pentru a invata comportamente noi:
– Acasa: parintii pot folosi intarirea pozitiva pentru a incuraja copiii sa se angajeze in tot felul de comportamente pozitive si dorite. De exemplu, un parinte ar putea folosi cuvintele de lauda sau tokeni pentru a face ca un copil sa-si perie dintii, sa se pregateasca pentru culcare sau sa-si faca ordine in camera;
– La scoala: profesorii pot folosi de asemenea, intarirea pozitiva pentru a spori atentia copiilor in timpul orelor sau pentru a incuraja raspunderea la lectii.

2. Intarire negativa
Intarirea negativa intareste o reactie sau un comportament prin oprirea, eliminarea sau evitarea unui rezultat negativ. In loc sa livreze un stimul adversiv (pedeapsa) sau o recompensa (intarire pozitiva), intarirea negativa functioneaza prin indepartarea unui stimul. Aceasta indepartare intareste comportamentul care o preceda, facand mai probabil ca raspunsul sa apara din nou in viitor.
Exista doua tipuri de intarire negativa:
– Invatarea prin evadare – implica capacitatea de scapa de un stimul nedorit;
– Invatarea prin evitare – implica capacitatea de a preveni intalnirea cu stimulul adversiv in intregime.
Exemple de intarire negativa:
– Inainte de a merge la plaja, aplicati protectie solara pentru a evita sa va arda soarele (inlaturarea stimulului adversiv);
– Copilul face curat in camera pentru a evita o cearta din partea mamei (inlaturarea stimulului adversiv);
Arderea soarelui, cearta cu mama sunt rezultate negative evitate prin efectuarea unui comportament specific. Prin eliminarea acestor comportamente nedorite, comportamentele preventive devin mai susceptibile sa apara din nou in viitor.
Intarirea negativa poate fi folosita intr-o varietate de medii:
– Acasa: parintii pot utiliza intarirea negativa pentru a incuraja comportamente pozitive in diferite moduri. De exemplu, parintele poate renunta la o sarcina pe care copilul trebuie sa o faca daca acesta isi finalizeaza toate celelalte sarcini din lista;
– La scoala: Un exemplu de intarire negativa in clasa este anularea unei sarcini pe care elevii o detesta (cum ar fi un test surpriza) daca isi finalizeaza toate temele in timp util.

 

Referinte
Cherry, K. (2022). How negative Reinforcement Works, in Behavioral Psychology Journal
Cooper, J. O., Heron, T. E., Heward, W. L.(2007). Applied Bevahior Analysis (2nd ed.). Upper Saddle River, Pearson
Fisher, W. W., Piazza, C. C., Roane, H. S. (2021). Handbook of Applied Behavior Analysis. Guilford Publications
Tarbox, J., Tarbox, C. (2017). Training Manual for Behavior Technicians Working with Individuals with Autism. Elservier Publications