Intarirea diferentiala a altui comportament (IDO)
Intarirea diferentiala este o strategie bine cercetata si utilizata in mod frecvent in terapia ABA. Aceasta are doua componente principale, care constau in intreruperea recompensei pentru comportamentele nedorite si oferirea acesteia pentru un alt comportament (un comportament dorit sau un comportament diferit de cel nedorit).
Scopul principal al intaririi diferentiale este de a reduce comportamentele nedorite prin consolidarea comportamentelor dorite.
Intelegerea intaririi diferentiale a altui comportament (IDO)
Intarirea diferentiala a altui comportament (IDO) recompenseaza absenta comportamentului tinta. Aceasta procedura este usor de implementat deoarece nu vizeaza recompensarea unui comportament specific, ci ofera recompense la sfarsitul unui interval in care nu a aparut comportamentul nedorit. Deoarece se recompenseaza absenta comportamentului provocator, nu este necesar sa identificati cu exactitate functia acestuia. Puteti utiliza IDO pentru acele comportamente care sunt mentinute in mod repetat sau atunci cand nu ati reusit sa le identificati functiile.
Pentru a implementa aceasta tehnica este necesara colectarea datelor privind aparitia comportamentului tinta, precum si determinarea duratei medii dintre comportamente. Aceste informatii conduc spre programarea recompensei, care este oferita doar daca comportamentul tinta nu apare. De exemplu, daca in etapa de colectarii datelor de baza, acestea sugereaza ca un comportament tinta apare o data la fiecare minut, recompensa va fi oferita la sfarsitul unui minut, daca comportamentul tinta nu a fost manifestat.
IDO s-a dovedit eficienta in eliminarea unei largi varietati de comportamente problematice, iar cercetarile mentioneaza ca este o procedura care nu necesita instruire extensiva pentru implementare.
Implementarea IDO
Pentru a implementa eficient IDO este necesara respectarea unor pasi specifici:
Definirea comportamentului tinta – trebuie sa fie suficient de clara, fiind un pas critic in colectarea ulterioara a datelor.
Exemplu: comportament tinta = agresivitate.
Definitii operationale = lovirea, muscarea, impingerea, scuipatul, aruncarea obiectelor.
Identificarea functiei comportamentului tinta (daca este posibil) – permite identificarea variabilelor care sustin comportamentul. Desi in IDO nu se inlocuieste comportamentul nedorit, acest pas este necesar pentru a invata copilul cum sa obtina ceea ce isi doreste intr-o maniera dezirabila.
Alegerea recompenselor – desi toti pasii anteriori sunt importanti, fara o recompensa eficienta, interventia dumneavoastra va avea probabil de suferit. Alegerea unei recompense care indeplineste aceeasi functie ca si comportamentul tinta poate amplifica efectele interventiei IDO.
Colectarea datelor de baza – va ajuta sa determinati durata potrivita a intervalului IDO. Acestea ar trebui colectate in timpul activitatilor relevante (activitati care sunt adesea asociate cu comportamentul tinta).
Alegerea tipului de procedura IDO pe care o veti folosi – interval intreg sau momentan.
In intarirea diferentiala a altui comportament la interval intreg, copilul primeste recompensa atunci cand comportamentul tinta nu apare pe intreaga durata a intervalului. In acest caz, setati cronometrul pentru durata specifica si oferiti recompensa doar daca comportamentul nu a aparut in timpul acelui interval. Daca comportamentul apare, aveti 2 optiuni: sa resetati intervalul odata ce comportamentul inceteaza sau sa asteptati pana la sfarsitul urmatorului interval specificat pentru a oferi recompensa.
In intarirea diferentiala momentana a altui comportament setati cronometrul pentru durata specifica si, daca comportamentul nu apare in momentul in care timpul s-a scurs, atunci oferiti copilului recompensa.
Stabiliti criteriile pentru mari sau reduce intervalul de timp – utilizati informatiile de la pasul 4 pentru a determina cat ar trebui sa dureze intervalul. Scopul este ca in timp, intervalul sa creasca.
Implementati interventia IDO si continuati colectarea datelor.
Cand folosim IDO?
Ca in cazul tuturor procedurilor, subliniem importanta alegerii interventiilor sustinute de cercetari si potrivite situatiilor specifice. IDO poate fi o procedura potrivita pentru anumiti copii si comportamente, dar nu este garantata in toate cazurile. Factori precum abilitatile specialistilor in interventie, recompensele disponibile pentru copil, gravitatea comportamentului tinta, istoricul recompenselor copilului trebuie luate in considerare.
Cercetarile evidentiaza validitatea procedurii in reducerea comportamentelor provocatoare, precum:
Auto-agresivitate;
Agresivitate fata de ceilalti;
Comportamente disruptive;
Hiperactivitate;
PICA;
Comportamente stereotipe.
Avantaje si dezavantaje ale IDO
La fel ca orice interventie, IDO presupune anumite riscuri si beneficii care trebuie evaluate cu atentie inainte de implementare. Este important sa analizati cu atentie avantajele si dezavantajele.
Avantaje:
Este mai usor de implementat fata de alte intariri diferentiale;
Vizeaza direct comportamentul tinta.
Studiile mentioneaza importanta alegerii acelor interventii care pot fi usor implementate constant in mediul natural, atunci cand echipa de interventie include parinti, profesori, bunici sau ingrijitori ai copiilor. Din acest punct de vedere, un avantaj al IDO este utilizarea sa de catre persoane neavizate sau cu o experienta minima a terapiei ABA.
Dezavantaje:
Riscati intarirea altor comportamente nevizate in mod direct de catre procedura;
IDO nu faciliteaza inlocuirea comportamentului nedorit cu unul dezirabil.
In timp ce multe proceduri de analiza a comportamentului se concentreaza pe recompensarea comportamentelor adecvate si pe inlocuirea celor nedorite cu unele functionale, IDO se adreseaza direct comportamentului tinta. Este esential sa intelegeti ca in cadrul acestei proceduri, copilul primeste recompensa doar atunci cand comportamentul tinta nu apare, iar in procedurile traditionale IDO, recompensa este acordata si atunci cand apar alte comportamente nedorite (daca acestea inlocuiesc comportamentul initial). Aceasta poate fi o problema daca copilul manifesta o gama larga de comportamente indezirabile.
Referinte
Athens, E. S., Vollmer, T. R. (2010). An investigation of differential reinforcement of alternative behavior without extinction. Journal of Applied Behavior Analysis, 43(4).
Borrero, J. C., Becraft, J. L. (2015). Differential reinforcement of other behavior increases untargeted behavior. Journal of Applied Behavior Analysis, 48(2).
Chowdhury, M., Benson, B. A. (2011). Use of differential reinforcement to reduce behavior problems in adults with intellectual disabilities: A methodological review. Research in Developmental Disabilities, 32(2).
Daddario, R., Anhalt, K., Barton, L. E. (2007). Differential Reinforcement of Other Behavior Applied Classwide in a Child Care Setting. International Journal of Behavioral Consultation and Therapy, 3(3).
Dalphonse, A. Differential reinforcement; A complete guide. MasterABA (www.masteraba.com)
Wong, C., Odom, S. L., Hume, K. A., Cox, A. W., Fettig, A., Kucharczyk, S., Schultz, T. R. (2015). Evidence-based practices for children, youth, and young adults with autism spectrum disorder: A comprehensive review. Journal of autism and developmental disorders, 45(7).